Am ajuns si la capitolul “Comunicarea cu sine” .. citesc si ma regasesc printre acele randuri. In viata uitam de noi, ne gandim la ceilalti si la cum sa le facem pe plac, sa nu ii facem sa sufere, sa nu ii vedem suparati, si ajungem sa ne inselam asupra adevaratelor noastre sentimente. Si uite asa ne proptim de intrebarea: “Oare cu ce am gresit?Am cerut imposibilul?”. Asta ar trebui sa fie primul semn de intrebare, primul semn ca nu am procedat corect ca am uitat de noi.. primul semn ca trebuie sa luptam pentru fericirea noastra, sa facem ceea ce ne place noua, sa invatam sa refuzam atunci cand vrem sa refuzam, pentru ca de multe ori noi facem compromisuri pentru o anumita persoana, dar aceea persoana probabil nici nu va aprecia vreodata acest lucru si nici nu ne va oferi in schimb linistea sufleteasca. Pe primul loc in viata noastra trebuie sa fim noi, apoi ceilalti.

Prin aceasi carticica electronica de care va spuneam in postarea anterioara, am ajuns la capitolul “A intelege”. Si am sa citez din carte : “Sa-l intelegi pe celalalt inseamna sa i te alaturi in realitatea sa, sa-i intelegi diversele limbaje. … Sa intelegi presupune sa fii atent, sa ai capacitatea de a acorda atentie.” Comunicarea este un dialog, iar pentru dialog este nevoie de 2 persoane. De cate ori nu ni s-a intamplat sa incercam sa transmitem ceva interlocutorului si sa ne izbim de acea masca pe care si-o afiseaza .. crezand ca nu ne dam seama ca nu este atent la ceea ce vorbim? O buna intelegere presupune realizarea faptului ca in spatele unor cuvinte se poate afla un alt mesaj. Putini sunt cei care vad si in spatele cuvintelor .. putini sunt cei care inteleg esentialul.. si multi sunt cei care nu mai au rabdarea sa asculte , sa inteleaga, sa comunice. Prefera sa acuze, in loc sa se intrebe ce a vrut oare sa zica?

Am primit de la o prietena o carte in format pdf numita: “Daca m-as asculta, m-as intelege” Jacques Salome si Sylvie Galland. Azi am inceput lectura si pot sa spun ca inca din primele 2-3 pagini, in care face referire la comunicare si anticomunicare tind sa dau crezare celor scrise si ma determina sa o citesc pe toata. Ca sa fac un scurt rezumat .. spune cam asa: ca parintii si pedagogii, in loc sa ne implementeze libera exprimare , acestia pun limite. Atunci cand suntem mici si ne lovim, ne vaitam ca ne doare, iar ei ne spun: “N-ai nimic!”. Sau daca ne este frica de ceva anume, raspunsul lor este: “N-ai nici un motiv!”. Aceste mesaje, ce par a fi banale si bine intentionate pentru a linistii copiii, inseamna de fapt: “Nu poti avea incredere in ce simti tu, eu stiu ce trebuie sa simti tu”. De mici sentimentele ne sunt impuse, ordonate: “trebuie sa il iubesti, e fratele tau”!

Parintii considera ca procedeaza corect, dar sentimentele, trairile trebuie sa vina de la sine , nu impuse.

Ma uitam la televizor si am vazut o stire.. cum din cauza incompetentei unei doctorite din Bucuresti o fetita de 3 ani a ramas surda. Nu si-a dat seama la timp ca fetita suferea de fapt de meningita si nu de pneumonie. Este strigator la cer.. in ce hal a putut ajunge sistemul sanitar din Romania. Tot mai multi medici buni pleaca in alte tari, iar in locul lor raman cei incapabili , care in loc sa te faca bine, mai rau te nenorocesc. Nu imi vine sa cred ca am ajuns sa afirm ca sistemul sanitar din Romania are nevoie de resuscitare, si nu numai, invatamantul la fel si multe altele. Cel care a compus imnul Romaniei a stiut ce scrie… “Desteapta-te, romane! din somnul cel de moarte” .. Poate nu dau dovada de patriotism acum.. dar consider ca cei care au plecat din Romania si si-au construit un trai mai bun peste hotare, au procedat cel mai corect.. Nu au fost putine momentele in care mi-a trecut si mie prin capusor acest gand .

Azi am putin chef de filozofat… si mi-a am ales ca tema un subiect destul de delicat.. iubirea. Sa vedem cum vad eu iubirea..in ce maniera percep eu aceasta traire. Iubirea este acel sentiment de care avem nevoie pentru a trai .. Iubirea poate avea mai multe forme.. vorbim de iubirea pentru o persoana din familie, de iubirea pentru o persoana alaturi de care ne dorim sa ne petrecem restul vietii, de iubirea pentru copiii nostri, de iubirea pentru animale, pentru natura.. etc. Si totusi am sa ma opresc la iubirea pentru sufletul pereche, ce presupune a inceta sa mai traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele : teama, speranta, durerea, bucuria, placerea .. sa depinda doar de o singura fiinta. A iubi inseamna sa iti inchini viata unei fiinte, sa traieste pentru a o face fericita.. fericirea ta sa depinda de fericirea ei. Iubirea nu e un troc, iubesti si daruiesti fara sa ceri nimic in schimb .. Iubirea este o arta pe care trebuie sa o inveti, sa o simti, sa o doresti. Multi o confunda.. sunt convinsi ca ei iubesc.. dar de fapt se confrunta doar cu o simpla atractie sexuala. Oricat am incerca sa gasim un raspuns logic si concrent la intrebarea: Ce este iubirea? …nu reusim. Fiecare are parerea lui.. suntem diferiti… si modul de a iubi si de a intelege acest sentiment .. este diferit.

Trecem la o alta intrebare controversata, si anume: Cat dureaza iubirea? Din punctul meu de vedere.. iubirea dureaza atat cat reusim sa o intretinem .. apoi in timp .. totul se transforma intr-un respect reciproc .. Povestile de iubire se cern incet dar sigur pana nu mai ramane nimic si nu mai exista cale de intoarcere. Iubirea nu mai poate fi recuperata odata ce s-a terminat, insa va aparea de buna voie pentru altcineva putin modificata pentru ca nu exista iubiri identice. De mici copii ne sunt citite povesti cu happy ending.. celebrul final ” si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, ne este implementata dorinta de a trai ca in basme..si ramanem surprinsi cand dam nas in nas cu realitatea care nu are nici o legatura cu basmele. Ce este de facut atunci cand iubirea a luat sfarsit? Poate ca ar trebui sa o lasam sa isi ia zborul, sa acceptam acest lucru si sa ne gandim ca data viitoare va dura mai mult. Sa nu ne lasam descurajati, speranta si increderea in ceva mai bun, durabil nu ar trebui sa piara niciodata.

De ce s-a terminat iubirea? ..o intrebare fara raspuns. Oricat de mult ne-am chinui, nu vom reusi niciodata sa stim de ce. Si totusi am sa imi dau cu presupusu..ca doar asta inseamna filozofia.. nu e nimic sigur.. O iubire se stinge atunci cand incetam sa mai daruim, cand ne-am daruit prea mult unei relatii si s-au terminat resursele.

Cu totii vorbim despre iubire, dar oare chiar stim cu adevarat ce este iubirea? Oare avem acea doza de maturitate de care este nevoie pentru a sustine ca stim ce este iubirea?